Alunec din brațele tale,
Ca roua de pe frunza arămie.
Lacrimi risipite-n amintirea ta,
Lăsând a ta amprentă-n inima mea.
Sinceră-i iubirea,
Nu-ți pot înlocui privirea.
La fericire am renunțat
De când de lângă mine ai plecat.
Flacăra iubirii ardea pentru noi,
Pentru-o clipă, aș da timpul înapoi.
Atingându-mi inima, ai colorat-o,
Mi-am promis că va fi ultima dată
Să simt... ești de neînlocuit.
Ți-am dăruit doar luna de pe cer
Pe când, tu, soare în sufletul meu.
Și ca adierea vântului, chiar de-i trecătoare,
M-aș mai lăsa o dată,
Învăluită-n brațele tale.
N-a fost de ajuns,
Să-ți spun cât te iubesc.
Acum, uitării totul dau
Căci nu mă regăsesc.
Covaci Alexandra,
Colegiul Național Informatică
“Carmen Sylva”, Petroșani
